In an de sarbatoare pentru Romania, va aducem la cunostinta un scurt istoric al miscarii de voluntariat in Europa si in Romania.

Termenul de voluntariat a fost folosit pentru prima data in secolul al XVII-lea in domeniul militar. Pesoanele care erau inrolate in serviciul militar de urgenta se numeau voluntari deoarece acestea nu erau recompensate sau platite pentru serviciile lor. Voluntariatul a existat in Europa de secole, multe tari au evidentiat o lunga traditie in munca de voluntariat (de exemplu in Danemarca, familia, organizatiile de voluntariat, biserica si statul si-au impartit responsabilitatile pentru a asigura un stat al bunastarii, iar Irlanda a dobândit o puternica traditie a activitatii de voluntariat, tocmai prin faptul ca cetatenii au acceptat sa-si ajute semenii prin dezvoltarea unor organizatii care aveau ca scop principal promovarea bunastarii comunitatii prin implicarea voluntarilor in viata sociala).

In anul 1920 a fost organizata prima tabara de voluntariat in Esnes, sat de lânga localitatea franceza Verdun (regiune devenita celebra datorita masacrului petrecut in al II-lea Razboi Mondial), voluntarii au ajutat la reconstructia infrastructurii acestui sat. Primele organizatii internationale de voluntari au fost Peace Corps si Voluntary Services Overseas. Aceste organizatii internationale au pregatit membrii organizatiilor nationale in legatura cu o serie de probleme legate de managementul organizational, oferindu-le consultanta si sfaturi. Beneficiind de ajutorul lor centrele de voluntariat au inceput sa progreseze. In intreaga lume, milioane de oameni se implica in fiecare an in actiuni si programe de voluntariat. In Romania, voluntariatul a inceput sa se dezvolte dupa 1990, cand organizatii internationale precum Peace Corps au inceput sa plaseze voluntari straini in tara, iar altele precum World Vision, Habitat For Humanity sau Save the Children au inceput sa-si stabileasca filiale in Romania aducand totodata cu ele experienta in lucrul cu voluntarii si coordonarea lor. In aceeasi perioada, ONG-urile romanesti incep la randul lor, timid dar neabatut, sa implice voluntari locali in activitatile lor, iar in 1997 incep sa apara si primele centre de voluntariat.

Anul 2011 a fost declarat, de catre ONU, anul voluntariatului. Acest lucru a generat multe initiative in Romania si poate fi considerat elemental care a conturat miscarea de voluntariat in Romania: tot mai multe organizatii care implica voluntari intr-un mod organizat, noi centre de voluntariat in tara, tot mai multi voluntari doritori, mai ales printre tineri, si actiuni vizibile de voluntariat, o mai buna reflectare in presa, cresterea de la an la an a implicarii organizatiilor in sarbatorirea SNV - Saptamana Nationala a Voluntariatului, gale de recunoastere a meritelor si eforturilor voluntarilor, sarbatorirea Zilei Internationale a Voluntarilor – 5 decembrie, cursuri de instruire pentru voluntari si coordonatorii lor, conferinte, consultari publicatii de specialitate, site-uri si bloguri dedicate voluntarilor si gasirii unor oportunitati de voluntariat, samd.

Principalii actori ai miscarii de voluntariat din Romania sunt:

• voluntarii;
• ONG-urile si institutiile publice care implica voluntari;
• centrele de voluntariat care intermediaza, acolo unde ele exista, legatura dintre voluntari si nevoia de voluntari a organizatiilor;
• companiile sau institutiile care sustin sau initiaza proiecte de voluntariat pentru angajatii lor;
• mecanisme europene precum programele de schimburi internationale de voluntari

Evenimentele traditionale din domeniul voluntariatului in Romania sunt:

• Saptamana Nationala a Voluntariatului (eveniment anual derulat in a treia saptamana din luna mai)
• Gala Nationala a Voluntarilor (12 decembrie) si alte gale locale
• Ziua Internationala a Voluntarilor (5 decembrie)
• Ziua Internationala a Managerilor de Voluntari (5 noiembrie)

Surse:

http://www.saptamanavoluntariatului.ro/despre-voluntariat/
https://bucatidincarti.wordpress.com/2015/10/28/istoricul-voluntariatului/
https://www.voluntareuropean.ro/putina_istorie.php

Scurt istoric al drepturilor copilului in lume si in Romania

A fi voluntar presupune o foarte buna cunoastere a drepturilor copilului si de aceea va invitam sa parcurgeti materialul de mai jos, o istorie succinta privind istoricul Conventiei privind drepturile Copilului.

Miscarea de promovare a drepturilor copilului a inceput in anul 1924, odata cu adoptarea de catre Liga Natiunilor Unite a Declaratiei Drepturilor Copilului elaborata de Eglantyne Jebb, fondatoarea miscarii Salvati Copiii din Marea Britanie. Cu toate acestea, Declaratia de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului nu a avut putere executorie in dreptul international, ci mai degraba a avut un rol orientativ pentru tarile membre. La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat o versiune mult mai extinsa, ca declaratia proprie a Drepturilor Copilului, in timpul Conventiei privind Drepturile Copilului, adaugând zece principii suplimentare celor cinci principii originale. La 2 septembrie 1990 Conventia a devenit lege internationala.

Conventia consta din 54 de articole care se adreseaza nevoile de baza ale copiilor de pretutindeni precum: dreptul la viata, dreptul de a dezvolta la maximumul potentialului lor, dreptul la protectie fata de influentele daunatoare, dreptul de a fi protejati de abuz si exploatare, precum si dreptul de a participa pe deplin la viata de familie, viata culturala si sociala . Cele patru principii de baza ale Conventiei sunt non-discriminarea, devotamentul fata de interesul superior al copilului, dreptul la viata, supravietuire si dezvoltare precum si respectul pentru punctele de vedere ale copilului.

In noiembrie 2009, 194 tari au ratificat, au acceptat sau au aderat la textul Conventiei (cu unele rezerve sau intereptari)incluzând toti membrii ONU cu exceptia Somaliei si SUA.

Conventia in limba româna, a fost adoptata prin Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului si publicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001.

In Romania autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.

Sursa:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_copilului